Neuronu

thx Diana

Articol scris de NORO

Iată-ne ajunşi astăzi la episodul 14 al seriei noastre de interviuri cu personajele contemporane şi metropolitane concomitent vorbind… din cadrul seriei noastre de interviuri. Îl avem astăzi alături de noi pe :
-      Georgian.
-      Da! Deci Georgian te rugăm frumos să te prezinţi şi să ne spui câteva lucruri despre tine.
-      Deci mă numesc Georgian, am 25 de ani sunt din Fălticeni dar stau în Bucureşti.
-      Student?
-      Cu masteru mai mult… si muncesc
-      Wow, mi-ai aruncat la fileu, deci dragi cititori ne aflăm în Băneasa ShoppingCity acest mega MallBucureştean super. Lucrezi aici? Spune-ne cu ce te ocupi?
-      Deci cu masteru mai mult, lucrez aici ca shopping mercendaizar şi fashion consultant, deci store assistant meneger la acest stor.
-      Foarte bine, Georgian, ce faci mai exact?
-      Deci fac 6 ore pe drum dus-întors de la munca… vă daţi seama! Din Păcii de la mine până aici… vă daţi seama…
-      Da! Şi cititorii îşi dau seama!
-      Deci deschid storu şi mă ocup de client service marketing.
-      Sună cool! Ce ne poţi spune despre stilul tinerilor.
-      Deci unii chiar n-are stil deloc.. umbla nepensati, negelati… in tenisi… imbracati aşa fără paiete… necolorati… ca vai de capu lor.
-      Aşa este ! Ce ne recomandezi pentru acest sezon?
-      Deci pantofii pă argintiu gen oglindă, blugii strimti gen roacheri, un trico anchior cu desene cu casete audio (sau casetofoane verzi) … cu lanţuri la gât şi mâini şi cu tăbliţe de gât gen soldat universal… in rest shprei… şi o gecutza aşa foaie de ceapă.
-      Am înţeles ! Poţi saluta părinţii sau colegii de master, în încheierea de final !
-      Deci pe părinţi n-am cum că la noi în Puchineşti, de unde sunt eu nu e curent electric, şi la master acuma ce m-am înscris şi eu deci nu ştiu mai nimic mare lucru aşa.
-      Mulţumim Georgian, dau legătură pe site, colegilor mei. Dacă v-a plăcut sau nu comentaţi !

Link-ul zilei

* Cazul lui George Călin, tânăr actor, care a fost împuşcat în obraz la o terasă de fiţe din capitală!

Incredibil! Ca în filme, nu altă! Cei de la cancan au postat azi un filmuleţ cu antrenorul echipei naţionale care după ce a câştigat sume importante câteva zile la rând, a intrat în colimatorul personalului de securitate al casinoului. Şi l-au prins! Victor Piturcă, avea cu el o cameră de luat vederi minusculă montată într-un pachet de ţigări sigilat. Îşi aşeza pachetul preparat astfel încât să filmeze cărţile dealer-ului de dedesupt şi cu ajutorul complicilor, care preluau imaginile în timp real şi îi transmiteau lui informaţiile, Piti ştia dacă să pluseze sau nu! După câteva zile de câştiguri substanţiale, antrenorul echipei Steaua, la vremea aia (se întâmplă în 2002) a fost prins şi demascat de securitatea casinoului!

Filmuleţul şi articolul complet AICI

Acum vine şi o întrebare logică! Cum de a apărut chiar acum filmuleţul ăsta, când Piturca este la un pas de a fi demis?!?   Cred că dacă s-ar face un film cu toate dedesupturile fotbalului românesc s-ar minuna şi ăia din Soprano!

Articol scris de NORO

Era odată o fată mică, într-un cartier mic, dintr-un oraş mic. În fiecare zi se juca singurică într-o parcare mică - fetiţele mici erau răutăcioase şi nu o acceptau pentru că Alina avea una “de mami” şi mai mulţi “de tati“€™.   Într-o zi un băieţel s-a oferit să se joace cu ea, a trântit-o cu funduleţul pe scări, şi s-au jucat dea mama şi dea tata,.. se jucau frumos, Alina nu mai era singurică p’afara, şi pe măsură ce anii au trecut se juca acum dea mama şi dea mai mulţi taţi. Băieţeii au devenit “băeţi”€™, cartierul mic a devenit mare… doar oraşul mic a rămas mic. Alina a observat prin clasa a 7-a că în timp ce colegele ei erau luate de la şcoală cu maşina, ea era luată cu … japca. La Delfinul îi plăcea cel mai mult. Acolo erau Petrică, Flori şi Andreea, cu care fuma şi bea în timp ce distrusele şi terminaţii erau  la ore. De la Protv local a înţeles că prietenii ei sunt cam dubioşi când i-au băgat dirigul în spital. Ea doar le-a spus că o streseaza… La liceu a fost super… nici nu trebuia să se ducă şi o treceau la toate pentru că dacă ar fi exmatriculat-o s-ar fi desfiinţat clasa şi profii pierdeau cinzecidemii la salariu. La bac a copiat pe bancă - dăduse un oral mai înainte cu proful asistent.

Alina e acum studentă. E în ultimul an la Drept şi îşi plăteşte şcoala din banii ei. La Facultate este cel mai bine… nu doar că a trebuit să fie  prezentă numai la înscriere, dar îşi poate achita totul de la bancă direct în cont. Găseşte o bancă pe fiecare stradă unde lucrează deci riscul de rauplatnic e inexistenta… în felul ăsta o să beneficieze de promoţia de livrare a diplomei de licenţă la domiciliu…

Acest text nu e un pamflet. Alina există, şi va deveni notar sau avocat. E vina ei ?

Frate, cât de fumat tre să fii, ca să stai tu aşa… să te gândeşti la o reclamă pt bere… să te gândeşti ce ai putea născoci ca să se vândă berea aia mai bine…şi la un moment să zici : “ŞTIU, punem un cerb într-o dubiţă…da’ cum?… să stea în faţă, pe scaunul din dreapta şi…şi… şi mai trebuie ceva! … cerbu ăsta tre să mai facă ceva… da’ ce?…tz…ce dracu să facă ăsta, măh?… hmm… Gata, ştiu! În dubiţă mai punem 3 folchisti cu chitări… ăştia cântă de mama focului şi cerbul cântă cu ei! aaa, nu! Stai…stai că ştiu…ca să facem o legătură cu berea, folchisti îl întreabă pe cerb unde merge (deşi sunt toţi în aceeaşi maşină) şi cerbul zice că merge să bea bere! GENIAL! Abia aştept să prezint idea asta clientului.

Ok, ăsta la creaţie era fumat spart, dar CLIENTUL?!?!?  Clientul a zis doar: “OK, dar vrem ca folchiştii să fie cunoscuţi! Sunati-l pe Baniciu!”

Aveam un castor şi o marmotă care vorbeau din reclame, parcă mergea şi un cerb care să cânte, nu?

Articol scris de Catalin Bordea

Bucureşti. 17:30 seara. Mă întorceam acasă cu autobuzul. Mi-am ales un loc mai retras şi încercam din răsputeri să fac abstracţie de ring-tonurile telefoanelor care urlau în ritm de manele şi de două fete îmbrăcate foarte cochet care scuipau de zor o pungă de seminţe şi planuiau ” să îl omoare pe unu Mishu care o înşelase pe una Petronela cu o €œcurvă” Flori.
Începusem să tremur şi deja îmi imaginăm cum le tăiam pe amândouă, le împăiam cu coji de seminţe şi le expuneam pe neuronu.ro la categoria “€œAnimale moarte”.

După vreo 20 de minute autobuzul opreşte în staţie şi se urcă un flăcău foarte masiv. Îşi face loc printre oameni şi se duce spre un alt flăcău care părea pierdut în gânduri. Îl bate zgomotos pe umăr şi îi zice cu dulceaţa în glas: Ce faci bă prostul satului? Te gândeai la mâţa aia beţivă şi proastă? Nici măcar nu m-ai observat băgaţi-aş cocosatul între mandibule…” .Eu unul mă aşteptăm ca celalat să se pună în poziţia cocorului şi să se pornească o bătălie pe viaţă şi pe moarte însă el s-a întors surprins, a început să radă prietenos şi l-a luat în braţe  ca pe un copil de 2 ani care tocmai ţi-a recitat Luceafărul.

E curios faptul că în ziua de azi oamenii sunt din ce în ce mai puţin deranjaţi dacă îi insulţi, unii dintre ei iau înjurătura ca o formă de salut sau chiar de alint. În viitor celebrul şi deja desuetul a€œBuna ziua” o să fie înlocuit de a€œmanca-mi-ai curu” iar dacă o să îţi placă o faţă nu o să îi mai spui “Mă scuzaţi, pot să vă invit la un ceai?” şi o să se ajungă la “Ţi-aş putea rupe himenul în faţă la ceainărie”. Poate că exagerez  însă cei doi flăcăi din autobuz chiar m-au dezgustat şi m-au făcut să mă gândesc la coeficientul de vulnerabilitate tot mai scăzut şi la inconştienţa de care dăm dovadă când facem anumite lucruri care uneori ni se par “€œnormale“.

Aşa ca… vă pup în fund şi vă iubesc… Catalin