Manelist vs Hip Hop-er
…de fapt nu e “versus”, că e cam acelaşi drac! Cel puţin în cazul ăsta…
…de fapt nu e “versus”, că e cam acelaşi drac! Cel puţin în cazul ăsta…
Mi se pare genial!
Van Damme dansează pe Guta
Am o vagă bănuială că tu nu prea ştii să fii manelar! Am dreptate? Şi ştiu că-ţi doreşti de mult, dar nu ai găsit pe cineva care a te înveţe ce şi cum! Şi ca să-ţi uşurez munca, m-am ocupat eu şi de treaba asta! Am apelat direct la Bahoy, cocalar de cocalar, care ne împărtăşeşte câte puţin din arta asta, ca să poţi să-ţi impresionezi şi tu prinţesa din cart’er.
Lecţia nr 1
Ok, acum că ai deprins câteva “harfe“, este timpul să gândeşti ca un cocalar! Cocalarul e tare în gură şi creează uşor o stare conflictuală! Plus că duşmanii care “n-are valoarea lui” crapă de oftică şi-i vor răul, mânca-ţi-aş! Deci, e posibil să se lase cu cafteală. Şi atunci ce te faci? Eşti pregătit pt asta? Veeeezi?…tot Bahoy “te scoate“! În 4 min o să-ţi arate cele mai ascunse şi mai bine păzite secrete din artele marţiale! Eşti pe cale să devii un mic ninja, ba mai mult, eşti pe cale să înveţi taina “stingerii lumânării cu puterea minţii” Wow! Eşti pregătit pt asta?
Lecţia nr 2
Să-i mulţumim cu toţii lui Bahoy că s-a chinui să joace dublu rol în filmuleţul ăsta doar ca să ne înveţe pe noi cum să fim ninja decât ţestoasele ninja şi mai karatişti decât Sora 13!
P.S. mi se pare genial că sunetul e decalat exact ca în filmele cu Bruce Lee! Şi nu uita! Inspiră adânc-respiră adânc! ![]()
Dacă eşti manelar adevărat, băiat de băiat si barosan de barosan şi vrei să-ţi arăţi valoare care este… apăi e musai să-ţi faci rost de un Mercedes SL600 acoperit cu peste 300.000 de cristale Swarovski şi… la valoarea ta… tre’ să fie şi cu scaunele îmbrăcate în piele albă de mamut bavarian! Clar! Dacă te gândeşti să pui mâna pe telefon să vorbeşti cu “băieţii tăi” din Spania de “o comandă“… nu are rost! Maşinuţa asta e unicat!
Articol scris de NORO
Mă întreb deci exist. Toată lumea îşi pune intrebări…Madonna se întreabă “what it feels like for a girl?”… prin cartiere circulă întrebarea “de ce unii o sug fără motiv?”…manelistii se întreabă dacă ”talentul lor e afacere sau vrajitorie”… doar Firma - afirmă că “nimeni nu întreabă de nimeni”…si totuşi.
Pentru că am primit foarte multe mesaje despre ce anume se ascunde în spatele unei perechi de naicuri 360… pentru că oamenii se întreabă… Iată :
“Telpiz sau Nervi de schimb.”
de Noro.
De fiecare dată când îşi cumpără adidaşi noi, Jean, se întâmplă să prezinte tulburări de memorie. Face câţiva paşi nesiguri… stangaci…in magazin, ca şi cum nu ar mai fi mers vreodată. Omul bun de dat cu părerea,(ăla care ştie ce adidaşi au toţi din cartier), cel care ţine sub control originalitatea, îi oferă sprijin în caz de dezechilibru (nu doar emoţional).
Începe să se analizeze în timp ce merge… isi dă seama că laba lui e mai mult lungă decât lata… desi i se părea mereu cam scurta… Isi aranjează pantalonul peste adidas şi îi vin în minte toţi nădragii de acasa… face deja combinatii…(nu ,nu la 6230-ul şi un milion peste mă refer), şi realizează că, tot cu un pantalon ca a lu’ Vali ar veni jale… rotiţa combinativă se învârte, aşa ca roata morii, să se-mpace şi varza, şi-l sună repede pe Marian să vadă el pe net, cât costă max-urile 360 la băieţi. Pe okazii sau regie, că aşa, poate se lipeşte şi el de un pantalon silonat agăţat într-o virguliţă.
Cât timp Marian ia gugălu la rost, (more…)
Articol scris de Catalin Bordea
Bucureşti. 17:30 seara. Mă întorceam acasă cu autobuzul. Mi-am ales un loc mai retras şi încercam din răsputeri să fac abstracţie de ring-tonurile telefoanelor care urlau în ritm de manele şi de două fete îmbrăcate foarte cochet care scuipau de zor o pungă de seminţe şi planuiau ” să îl omoare pe unu Mishu care o înşelase pe una Petronela cu o curvă” Flori.
Începusem să tremur şi deja îmi imaginăm cum le tăiam pe amândouă, le împăiam cu coji de seminţe şi le expuneam pe neuronu.ro la categoria “Animale moarte”.
După vreo 20 de minute autobuzul opreşte în staţie şi se urcă un flăcău foarte masiv. Îşi face loc printre oameni şi se duce spre un alt flăcău care părea pierdut în gânduri. Îl bate zgomotos pe umăr şi îi zice cu dulceaţa în glas: Ce faci bă prostul satului? Te gândeai la mâţa aia beţivă şi proastă? Nici măcar nu m-ai observat băgaţi-aş cocosatul între mandibule…” .Eu unul mă aşteptăm ca celalat să se pună în poziţia cocorului şi să se pornească o bătălie pe viaţă şi pe moarte însă el s-a întors surprins, a început să radă prietenos şi l-a luat în braţe ca pe un copil de 2 ani care tocmai ţi-a recitat Luceafărul.
E curios faptul că în ziua de azi oamenii sunt din ce în ce mai puţin deranjaţi dacă îi insulţi, unii dintre ei iau înjurătura ca o formă de salut sau chiar de alint. În viitor celebrul şi deja desuetul aBuna ziua” o să fie înlocuit de amanca-mi-ai curu” iar dacă o să îţi placă o faţă nu o să îi mai spui “Mă scuzaţi, pot să vă invit la un ceai?” şi o să se ajungă la “Ţi-aş putea rupe himenul în faţă la ceainărie”. Poate că exagerez însă cei doi flăcăi din autobuz chiar m-au dezgustat şi m-au făcut să mă gândesc la coeficientul de vulnerabilitate tot mai scăzut şi la inconştienţa de care dăm dovadă când facem anumite lucruri care uneori ni se par “normale“.
Aşa ca… vă pup în fund şi vă iubesc… Catalin
O să mai punem o serie de filmuleţe de prin spectacole. Azi, primul dintr-o serie de 3-4. Urmează, Cristi şi Bordea. Toţi 3 de la trupa Showtime, evident. Aşa că dacă eşti interesat de stand-up comedy made în România… o părticică mai soft aici:
M-am uitat de vreo 3 ori la clipul ăsta şi tot nu-mi dau seama dacă e făcut la mishto sau nu. Dacă e pamflet… cred că trebuia specificat, dar nu cred. Mai degrabă cred că e vorba de un alt talent ascuns până acum, care a ieşit la lumină mai tarziu. Unde mai pui că de data asta e muzică cu mesaj.
UPDATE: Mda, mea culpa, se specifică la sfârşit că este un pamflet şi trebuie tratat ca atare! Acum mă uit cu alţi ochi la clipul ăsta. Chiar e foarte tare! Aşa că… zâmbiţi, vă rog!
thx Costi
Dacă nu aţi auzit până acum de Alex Filip, a venit timpul să-l descoperiţi acum. Marele cantautor îşi scrie singur versurile, muzica deasemenea o compune tot el, coregrafia îi aparţine, scenografia şi regia clipurilor la fel şi cel mai probabil tefonul cu care s-a filmat tot al lui este! Acest one-man-show atât de talentat merită promovat pe toate căile şi poate până la urmă se va face dreptate şi va ajunge acolo unde-i este locul…la Balaceanca!
Prima melodie este despre prietenul lui Seba care a ajuns patron…
Şi ascultă aici poveste de dragoste mai ceva ca-n filmemle indiene!