Neuronu

Se întâmplă tot timpul şi asta o ştim cu toţii că doar nu suntem atât de naivi! Cu toate astea, ridici o sprânceană de te ori mai apare câte o evidenţă din asta care-ţi demonstrează că ai dreptate când spui că nu ai încredere în cei care ne conduc! Recent am postat un articol care demonstra în mod şocant cum suntem manipulaţi de către media! Azi te invit să vezi filmuleţul ăsta şi o să înţelegi un pic mai mult din ce se întâmplă la nivel înalt şi cum se iau deciziile!

Prim-ministru Canadei (18 martie 2002) şi Prim-ministru Australiei (20 martie 2002) citesc, cuvânt cu cuvânt, aceaşi declaraţie de susţinere a Statelor Unite în războiul cu Irak!

Întrebările care-ţi vin în mod firesc in minte sunt:

Cine a scris declaraţia asta?

Cine a distribuit-o?

Cine e “papuşarul”, care a dictat şi i-a mânuit pe Prim-miniştri acestor state?

Moldova este un loc special! Pe bune, fară gluma!

Undeva între Suceava şi Iaşi avusese loc un accident de circulaţie! Accident care probabil l-a mulţumit pe deplin pe şoferul salvării care… în timp ce doctorii îşi făceau treaba, era vizavii şi îşi cumpăra un sac de cartofi! Că tot era acolo, deh!

Într-o localitate din apropiere de Iaşi începuse să ni se pară normal să vedem ditamai vacile batând trotuarele de unele singure, aşa… fără stăpân! Un exemplar superb stătea în uşa magazinului şi mai baga capul din când în când înăuntru! Ne gândeam că o ştire de genu:

“O vacă deprimată a intrat în supermarket şi a călcat în picioare toată Fulga ce i-a ieşit în cale, iar la plecare a trântit uşa cu furie, mumuind ceva printre dinţi!”

… nu ar mira pe nimeni în zona aia!

La intrarea în Târgu Frumos, scrie mare “Welcome to Beauty Shop”

Pt oricine este foarte important să simtă că este apreciat… că îşi face treaba  bine şi să primească recunoştinţă!  Când vezi că ţi se apreciază munca… îţi dă starea aia de… “uite mah, că n-am muncit degeaba” . Te ambiţionează să fii şi mai bun! Cam asta s-a întâmplat vineri la Câmpulung Moldovenesc! Am fost invitaţi la un bal al bobocilor. Pe afiş eram trecuţi noi, trupa ShowTime, şi Alex cu yamaşa! Casa de Cultură full, vreo 400 şi ceva de oameni care au reacţionat foarte ok la show! După noi, a urmat în mod evident, vedeta serii, Alex! Toate bune şi frumoase, doar ca la un moment dat, în timp ce Alex şi trupa de dansatori se produceau pe scenă, sala a început să scandeze “ShowTime“! Când auzi chestia asta, ţie că artist, ţi se cam face pielea de găină. Nu are cum să nu te gâdile la orgoliu un val din ăsta de simpatie! Câmpulung Moldovenesc a însemnat pt trupa ShowTime un amalgam de sentimente şi evenimente! Acolo am fost aclamaţi pe show-ul invitatului special, tot acolo s-a întâmplat pt prima dată să fim amenitaţi de un malac din public de care am tot făcut noi mishto ( ni s-a mai întâmplat să nu guste omu’ că e luat la mishto de ăia de pe scenă, dar să urce după tine pe scenă şi să te ameninţe, nu! Şi îmi place că asta s-a întâmplat în condiţiile în care sala era destul de împânzită cu jandarmi şi agenţi de la security! Dar deh, probabil că erau puşi acolo să nu cumva să bruscăm noi publicul, pt că invers am văzut că era ok. Mă roog, incidentul s-a aplanat cu zâmbetul pe buze, atunci pe loc, dar putea să iasă rău ). Tot acolo, am observat  că tineretul moldovean bucovinean nu foloseşte paharul, neam! Dar deloc, nu aşa! Fiecare avea o sticlă de vin de bere, vodka, ceva  … nimeni nu avea pahar! Drept pt care se mai şi îmbătau! Uite aşa s-a ajuns la o altă premieră in viaţa   trupei ShowTime, când la petrecerea de după show, m-a păgubit unu de un genunchi in gură! Incident regretabil, dar absolut necesar in condiţiile date! Una peste alta, ne-am distrat şi am rămas cu sentimentul plăcut că stand-up-ul românesc prinde din ce în ce mai mult teren şi că noi ne facem treaba bine! Vedem asta în fiecare weekend, la fiecare show, în fiecare oraş! Weekend-ul asta a fost Campulung Moldovenesc, Iaşi, Bacău… săptămâna asta ne vedem in Buzău şi Braşov! Iar dacă eşti din Bucureşti, bănuiesc că ştii deja că ne producem în fiecare luni la Club Fabrica (11 Iunie, Nr 50) de la ora 20:30!

… şi încă cum! Am descoperit nişte demonstraţii de măiestrie oferite de nişte fete… de rămâi cu gura căscată! Primele, 3 la număr, se folosesc de palete, minge şi masa de ping-pong şi o să vezi ce fac!

A doua, o puştoaică se joacă cu mingea de fotbal… face şi ea nişte jonglerii, deh!

Eu, Cristi şi Bordea avem gusturi destul de diferite când vine vorba de muzică, dar melodia asta ne linişteşte şi ne dă o stare superbă la toţi 3! Şi cred că nu numai nouă… nu am întâlnit pe nimeni să nu-i placă melodia asta! Bordea o are pe telefon si de câte ori ascult partea in care tipa improvizează şi se joacă cu vocea mi se face pielea găină! Incredibil câtă emoţie poată să transmită fata asta!

The Cat Empire - The Lost Song

Thx to Albu că mi-a adus aminte să postez asta!

…era chit p’aci să ratăm momentul, dar norocul nostru că “secundele merge” şi am putut să vedem actul de curaj al lui Bahoy! A luat în calcul şi varianta nasoală, că moare nebunu’ - Doamne fereşte - si a lasăt si o vorbă de duh, in caz că… ” Vrei bascket, trage-mă de BOSchet!“  Astea ar fi fost ultimele lui cuvinte!

Oricum, merită să vedeţi încă un episod din seria Bahoy!

Găsit la Dumitru

Mi se pare genial!

Van Damme dansează pe Guta

Când eram adolescent, prin Timişoara, am avut o perioadă de vreo 2-3 săptămâni în care, la invitaţia unui amic, am participat la mai multe “slujbe”/întâlniri a unor “sâmbătari” (parcă aşa le zicea). După prima participare am rămas şocat! Nu avea nici o legătură cu ceea ce ştiam eu că se întâmplă la biserică. La început mi-a plăcut foarte mult pt că se cântau tot felul de melodii cu versuri religioase, dar pe ritmuri moderne. Foarte ritmate, cu band pe scenă, totul live… mi s-a părut foarte cool! Spuneau că tre’ să fim veseli când ne adresăm Domnului, că Domnul nu vrea să ne vadă supăraţi! Mă roog, toate bune şi frumoase până când au început să “vorbească în limbi“! Wooow, nu-ţi poţi imagina ce râs m-a bufnit! Toată lumea s-a ridicat în picioare şi a început să “vorbească cu Dumnezeu“! Vorbirea se face “în limbi“, adică nu are nici o legătură cu limbile pământului. Pur şi simplu te apuci şi scoţi tot felul de onomatopee, cu convingerea clară că ai găsit calea de comunicare cu Dumnezeu, o limbă pe care doar tu şi El o înţelege! După faza asta nu m-aş mai fi dus, doar că-mi plăcea de fiica reverendului şi cum p%$# mea nu ţine cont de religie… m-am mai dus vreo două săptămâni. Totul a încetat când mi-au propus să-mi facă botezul şi să trec la religia lor. “Oups, e deja goasă treaba“, mi-am zis şi nu am mai călcat pe acolo. Oricum, la tipă nu aveam prea multe şanse!

Dar de la ce m-am luat?!?

Mi-am adus aminte de perioada asta din viaţa mea când am văzut filmuleţul ăsta! Dacă faza cu vorbitul în limbi este adevărată… apăi ăsta clar nu s-a căsătorit cu voia Domnului

… pt că publicul de acolo ne surprinde de fiecare dată. Fără falsă modestie, sunt ff puţine locaţii din ţară care să nu se umple la spectacolele ShowTime, dar la Timişoara e alceva. În primul rând publicul este foarte variat. După show am stat de vorbă cu 5 doctori din 3 găşti diferite, un avocat, o gaşcă de IT-şti şi mulţi studenţi. Locurile la masă erau ocupate în mare parte de oameni de peste 30 de ani căsători la casa lor, iar acolo unde nu existau scaune s-au îngrămădit oameni care stăteau în picioare şi aşezaţi pe jos! Efectiv, s-au aşezat pe jos pt că de locuri la masă nu mai putea fi vorba! Despre cât de receptiv este publicul timişorean nu mai e cazul să spun. Spun doar că aveam nişte emoţii de mă căcăm pe mine înainte de show, tocmai pt că nu vrei să-i dezamăgeşti pe oamenii ăia, iar în monentul când am urcat pe scenă m-au făcut să mă simţ artist! E o plăcere să faci stand-up în faţă unui public aşa de primitor! Sar’mana Timişoara, ne întoarcem acolo curând, ca întotdeauna cu mult drag!

UPDATE: Articolul din Ziua de Vest de luni 06 oct. scris de Adrian Pan

Când eram mici ne trecea un fior pe şira spinării când auzeam poveştile cu fantome, care erau date ca situaţii absolut reale! Între timp am mai crescut şi nu prea mai credem în aşa ceva. Ceea ce, cred eu, că e bine! Dar mai sunt foarte mulţi care cred şi acum în existenţa lor şi vin şi cu “dovezi“! În montajul următor sunt câteva imagini care ar putea să te convingă… sau nu că fantomele există cu adevărat!

Tu ce crezi, e făcătură sau e real?